2 aprilie 2010

3 ori 2



3 ani, 6 campanii şi imi doresc încă pe atât şi mai mult. Pe ultima abia am finalizat-o, printre baloane, cortine şi săli de curs, iar rezultatul nu aş vrea să-l descriu în rapoarte, sume plus sau minus, ci în ceva imaterial. O privire înlăcrimată, pură şi dureros de sinceră, o strângere de mână caldă şi totuşi fără vlagă, un „mulţumesc” pe o voce stinsă...


Este descrierea unei bătrâne pe care am găsit-o într-o cameră înghesuită cu paturi şi plină de tăcere. Cu prea puţină mobilitate pentru a se putea ridica din pat, într-o stare de somnolenţă permanentă pe care atmosfera azilului o creează, bătrâna nu a sesizat că există un cadou pentru ea, mai degrabă, ochii ei s-au luminat pentru simplul fapt că primeşte o vizită, alta decât cea a halatelor albe. Voia să-mi spună ceva, dar nu am reuşit sa aud decât „război”, „sănătate” şi „mulţumesc”-ul rostit apăsat. Poate că şi ea a fost asistentă a Crucii Roşii pe timpul războiului. E regretul meu că nu am auzit povestea, că am stat prea puţin.


Pun astfel în contul vieţii o nouă experienţă impregnată de solidaritate şi de mulţumirea că am trecut prin ea, în ciuda unor mici „accidente”, alături de oamenii dragi care îmi „populează existenţa”.

1 aprilie 2010

Beneficiarii şi conţinutul unui pachet...

Beneficarii au fost cei 100 de locatari ai Complexului Social de Servicii pentru persoane vârstnice - Străuleşti (şef complex Tulache Gina), de lângă restaurantul Doi Cocoşi.

Un cozonac proaspăt, un suc natural de piersici, doi iepuraşi de ciocolată, jeleuri, bomboane de ciocolată, o prăjitură, 3 bucăţi de ciocolată, o candelă pentru lumina de Paşte, un prosop mic numai al lor şi o ramă foto în care iepuraşul a aşezat o felicitare de Paşte!


Fiecare dintre cei 100 de locatari ai căminului au primit câte un pachet cu cele de mai sus.



Bătrâni [mai fericiţi!]...

La final...

Mulţumim...

Mulţumim angajaţilor băncii Unicredit Ţiriac, sucursala Nerva Traian pentru ajutorul spontan oferit în ziua de Miercuri, 31 martie! Împreună cu voi am ridicat suma finală la peste 1800 RON.

Donaţia voastră a fost de 546 RON.

Vă mulţumim!

30 martie 2010

26 martie 2010

25 martie 2010

Invitaţie la TEATRU(L MIC)...


Între actele unei piese de teatru, un act de caritate. Este îndemnul cu care venim pe ultima sută de metri ai campaniei noastre. Ne găsiţi la Teatrul Mic cu o urnă specială, vineri, sâmbătă şi duminică de la ora 18.30.

Teatrul Mic are "parfum" old-school. Aici vă puteţi întâlni cu actori precum: Valeria Seciu, Mircea Andreescu, Dan Condurache...


-vineri (26 martie) la "Hotelul dintre lumi"
-sâmbătă (27 martie) la "Colonia ingerilor"
-duminică (28 martie) la "Furtuna"


ATENŢIE! Să urmăreşti un singur spectacol aici nu este niciodată suficient, creează dependenţă!

24 martie 2010

22 martie 2010

O bucăţică de primăvară!

Ştiţi cum mai toate campaniile au câte un simbol? O fundiţă, panglică, broşă pe care cei ce susţin campania în cauza şi-o pun în piept, la bluză, tricou, sacou, şi tot aşa. Aşa că ne-am zis să le dăm şi noi celor care donează câte o bucăţică de panglică.

Asta a fost partea uşoară. Dar ce culoare? Negru nu merge, roz e luat, roşu la fel. Ne-am oprit la un verde deschis. De ce? Pentru că în sfârşit e cald şi frumos, e primăvară, şi verdele ăsta solar ne duce cu gândul la ochelarii de soare care au redevenit un must-have.
Dacă vrei o firmitură de primăvară chiar şi pe holurile reci ale unor facultati sau oriunde te afli, donează şi tu!

19 martie 2010

16 martie 2010

O întrebare, un gând...

Cineva (un om mare care lucrează cu oameni mari) ne-a întrebat azi de ce lucrăm cu sume aşa mici şi nu ne adresăm unor sponsori adevăraţi capabili să ne susţină financiar. M-am simţit puţin vinovat, gândindu-mă că într-adevăr 1250 RON este o sumă măruntă.

Nu mi-a trebuit mult însă ca să îmi aduc aminte de ce facem campania, de ce facem voluntariat. Poate au devenit un clişeu, dar eu tot am să citez vorbele lui Mahatma Gandhi - "Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume!". De ce mă leg de cuvintele astea? Pentru că este uşor ca o mare companie să ofere o parte din veniturile sale, din pix, fără să se implice prea tare. Dar este oarecum mai greu să te laşi convins de nişte studenţi să dai din ceea ce ai pe moment în portofel.

Cele mai bune momente sunt acelea când cineva te refuză, dar întreabă ce scop are campania, se înduplecă şi donează. Uneori suntem şi certaţi - "Ăştia erau banii mei de suc/ţigări, dar na, vi-i dau pentru bătrâni!"

Noi credem că asta contează mai mult. Suntem conştienţi că financiar e un pas mic, dar social e un pas mare. Binele există în toţi, trebuie doar ajutat să iasă la iveală... cam asta ne-am propus noi să facem. Şi dacă reuşim, atunci suntem pe drumul cel bun.

La ordinea zilei...



Din campanie în... temă la masteranzi: comunicat de presă

Cea de-a doua zi de campanie a început cu o vizită la amfiteatrul R3 - în cadrul orei de Introducere în Publicitate, unde studenţii de anul I au făcut donaţii.

Restul zilei a fost dedicat "etajului 6" unde am lipit afişe şi am poposit pe rând la orele de master care se desfăşurau în acel interval.

În momentul în care am ajuns la ora masteranzilor de la RP, profesorei lor, Adriana Săftoiu, i-a venit ideea unei teme pentru studenţi. În timp ce colegul meu prezenta campania, cei prezenţi trebuiau sa redacteze un comunicat de presă pe tema acţiunii noastre. După ce au notat toate datele necesare, studenţii au donat şi ei. Am auzit nemulţumirile voastre în timp ce ieşeam, ne pare rău că noi am fost motiv de temă, dar vă mulţumim pentru ajutorul oferit!

După a doua zi de colectă, rezultatul este unul încurajator, mulţumim tuturor celor care au donat până acum. Avem nevoie în continuare de susţinerea voastră pentru a face 50 de bătrâni mai fericiţi de Sărbătorile de Paşte!

Afişul campaniei

15 martie 2010

Prima zi...

Mulţumim!

Mulţumim celor care azi ne-au arătat că are rost să ne continuăm munca. Vă mulţumim pentru că aţi fost alături de noi şi aţi donat fără ezitare. E un gest mare care demonstrează că suntem oameni civilizaţi.
Fără voi, cei care aţi donat azi, nu am fi avut puterea să începem cu adevărat campania.
Înainte de azi ne-am întrebat dacă are rost, dacă e destul timp, dacă putem face o diferenţă în lumea asta poate puţin prea posomorâtă. Răspunsul la toate întrebările a venit din determinarea voastră de a fi alături de noi:

DA, are rost ceea ce facem, atât pentru noi ca voluntari, cât şi pentru voi ca donatori. Noi câştigăm experienţa de a lucra cu oameni, voi câştigaţi puţină bucurie şi aprecierea beneficiarilor!

DA, avem destul timp, chiar dacă acum noi, voluntarii, suntem anul III şi în prag de licenţă, pentru aşa ceva e mereu timp. Urmează două săptămâni în care vom strânge cât de mulţi bani vom putea. Şi asta va fi de ajuns! Pentru că orice gest contează!

DA, putem face o schimbare. Sau mai bine zis, am făcut deja schimbarea cea mai bună. Cei care au fost alături de noi şi la alte campanii (Campania de Ziua Copilului şi Campania de Crăciun), acum au reacţionat prompt şi cu inima deschisă!


TU ai donat? Dar TU???